Harta Ploieștiului de perete realizată în AutoCAD / PDF personalizată

Am desenat această hartă în AutoCAD și o vând în format tipărit celor care vor o hartă de perete în birou.

Harta acoperă 8192 x 6144 metri și pot printa la dimensiuni: 1024 x 768 mm (scară 1:8000), 1638 x 1228 mm (scară 1:5000), 2048 x 1536 mm (scară 1:4000), (dimensiunea hărții propriu-zise). La asta se adaugă chenarul, lista străzilor și spațiului liber până la marginea foii. La scara 1:8000 numerele blocurilor vor fi 1 milimetru înălțime așa că nu recomand printarea la scări mai mici.

Harta se poate personaliza în cantitatea de informații incluse pe hartă (activați și dezactivati layerele din PDF), sau pot schimba culorile și grosimea liniilor, dar și inserarea logo-ului firmei dumneavoastră.

Preț pentru 1 hartă: 50 euro hartă cu străzi, 100 euro hartă cu străzi și blocuri, plata cu card sau PayPal, sau 250 / 500 lei cash dacă vreți să ne întâlnim. Dacă vreți 2 hărți sau mai multe, de la a doua încolo vi le dau la jumătate de preț. La suma care mi-o dați mie se adaugă pretul tipăririi în funcție de dimensiunea dorită, 40 lei pe metru pătrat de autocolant sau mai scump dacă vreți pe plastic forex.

Citiți mai multe pe pagina Hărți desenate de Teoalida.

Hărți vechi ale Ploieștiului

Aceste harti nu existau pe internet, eu le-am pozat si pus pe internet pentru prima data.

Ghid Municipiul Ploiești 1981, O carte de ~200 pagini care avea la final o hartă de ansamblu a Ploieștiului cu străzi, plus 15 hărți de cartiere care includeau blocurile și numerele lor.

Cartiere propuse în anii 1970
Această colecție fără nume cu 18 planuri a găsit-o tata în casa unui prieten, s-ar putea să fie de la cineva care a lucrat la Consproiect sau ICRAL și a salvat niste planuri din arhivă, presupun că datează de la mijlocul anilor 1970 când Ploiesti Nord și Vest I erau terminate iar Vest II era construit parțial iar planul propunea blocuri în plus. Interesant e cartierul Mihai Bravu care se află doar la nord de strada Mihai Bravu până la Dâmbu, cu blocuri bară și un parc central, și cartierul Malu Rosu III a cărui construcție a început în 1980 sub numele Enăchiță Văcărescu într-un mod total diferit față de planul inițial cu blocuri bară.

Hărți foarte vechi, le-am găsit pe DC++ undeva prin 2005-2007. Nu știu cine le-a scanat.

Machetă Ploiești (viziune)

republicaploiesti.net a publicat o machetă realizată în anii 1970.

Observați cum era propusă sistematizarea și construcția de blocuri de-a lungul străzilor principale: Republicii, Gheorghe Doja, Democrației, Poștei, 23 August, Ștefan Gheorghiu. Strada Ana Ipătescu urma să fie alungită către strada Căliman, iar o stradă complet nouă urma să apară din Strada Ana Ipătescu către Strada Trei Ierarhi. See mai observă un pod nou în zona “podul de lemn” și un parc imens între străzile Mihai Bravu, Udistre Năsturel și Grădinari.

Macheta NU fost respectată, la șfârșitul anilor 1970 s-a trecut la construcția blocurilor în aliniament stradal perimetrale în jurul parcărilor (în contradictoriu cu macheta care arăta 1 singur rând de blocuri pe Bulevardul Republicii asemănător cu acest plan).

Asociația Iubesc Ploieștii a postat pe Facebook o machetă realizată la sfârșitul anilor 1980, care arăta dezvoltarea orașului pe următorii 30 ani.

Observ cu galben blocurile care URMAU să se construiască, dar unele chiar s-au construit (de exemplu cele de 8 etaje de pe Cantacuzino unde m-am nascut în 1989 sau cele de pe Peneș Curcanul, iar pe Ștefan Greceanu s-au construit în 1989 blocurile J3-J6 care nu corespund cu macheta) așa că estimez că macheta e făcută în jur de 1985-1987. Mă surprinde că macheta încă arată zone mici de case pe Elena Doamna și Splaiului.

Dar mă îndoiesc că comuniștii ar fi urmat macheta toți acești 30 ani și ar fi construit atâtea parcuri. Planurile comuniste au fost modificate de multe ori și adeseori rămâneau neterminate, cartierele Enăchiță Văcărescu și Mihai Bravu fiind construite într-un stil total diferit față de proiectele inițiale din anii 1970 postate mai sus. Uite de exemplu cartierul Vest II, ultimele blocuri (152, 153, 154) care delimitează parcul central s-au construit în jur de 1980 (cu excepția blocului 163), deci comuniștii mai au avut 10 ani în care să demoleze casele și să amenazeje parcul, și totuși n-au făcut-o.

Ritmul construcției s-a redus la nivel național în 1985-1990 comparat cu 1980-1985, mai ales în orașe ca Ploieștiul, ipoteza mea e că mulți muncitori din Ploiești au fost trimiși la București să construiască parlamentul și celelalte clădiri megalitice, dar și în comunele suburbane, unde construcția blocurilor a început după 1987.

Aș vrea să văd mai multe poze cu macheta din toate unghiurile ca să înțeleg ce planuri aveau și pentru zona Mihai Bravu, Izvoare, sau conectarea străzii Depoului cu Șoseaua Vestului.

Strategia-de-dezvoltare-Ploiesti-2025.pdf acest plan l-am găsit pe site-ul primăriei www.ploiesti.ro în 2007 sau 2008, include stradă de la Gara de Sud pe lângă linie către Dâmbu, continuată cu străzi pe ambele părți ale Dâmbu până la Șoseaua Nordului, pod între Bulevardul Petrolului și cartier Mitică Apostol, pod între strada Eroilor și strada Mimiu (drept peste depoul CFR), legătură între Strada Libertății și Strada Depoului, conectarea străzilor Vasile Lupu cu Cantacuzino, conectarea străzilor Trei Ierarhi cu Mărășești, Barbu Ștefănescu Delavrancea și I. A. Basarabescu, conectarea străzilor Ana Ipătescu cu Căliman, Horezu, Popa Farcaș, și multe altele. Niciunul din aceste proiecte nu s-a realizat până în 2023.

Istoria blocurilor din Ploiești pe cartiere

Ploieștiul avea 114544 locuitori la recensământul din 1956, fiind pe locul 4 în tară, a atins apogeul la recensământul din 1992 când avea 252715 locuitori, fiind pe locul 9 în țară. Această evoluție a creat unul din cele mai urâte orașe din punct de vedere urbanistic, cu multe cartiere comuniste neterminate și străzi late care se îngustează brusc sau se înfundă printre case vechi și urâte (comparat cu alte orașe resedințe de județ care au fost mai bine sistematizate).

În perioada interbelică au fost planificate noi cartiere străzi paralele: Bereasca, Mitică Apostil (posibil și Petrolul). Între străzile Bobâlna, Rudului și Eroilor erau terenuri virane, la fel și în zona Izvoare. Zeci de străzi au fost amenajate după cel de-al 2-lea război Mondial pentru a se construi case.

Poză din avion din 1945, observați cartierul Bereasca în construcție. Alte poze din satelit din 1965-1968 se pot vedea pe corona.cast.uark.edu.

Primele imobile care pot fi numite “bloc” au fost “Socolescu” (1915) si “Toboc” (1924), ambele având 3 etaje. Blocul de pe strada Unirii nr. 8 cunoscut ca “Aroma” construit în 1935 de Emanoil Raicu, cu 4 etaje și 12 apartamente, a fost primul bloc din Ploiești dotat cu lift, a cărui motor a fost luat de proprietar în 1947 când naționalizarea era iminentă. Urmașul acestuia, Raicu Cristian Teodor a revendicat blocul în 1992 și a dat afară chiriașii unul câte unul, până în 2011, renovând apartamentele și închiriindul-le la diverse firme.

Un alt bloc interbelic de 4 etaje a fost construit în anii 1940 alipit de primărie colt cu Lipscani și a fost demolat după cutremurul din 1977 (nu știu dacă avea lift). Lifturi mai există și în clădirea BCR (1926), este posibil ca lifturi să fi fost și în Hotel Central (1928) si Hotel Carol Palace.

Cartiere de case tipizate:

• Rafinorilor: 15 case duplex, posibil unele cu apartamente, construite în perioada interbelică de către Rafinăria Astra
• Dâmbovița, Dorului, Feroviarilor, Frăției: 28 case duplex, când s-au construit?
• Sondelor: 4 case duplex și 1 individuală, construite în perioada interbelică.
• Cireșoaia, Arhimede, Nicolae Filipescu, Tribunei, Victoraș: 19 case duplex, când s-au construit?
• Arhimede, Baiului, Granitului, Ineu, Motrului, Răzoare: 37 case duplex, când s-au construit?
• Cristianul, Păcii, Reconstrucției: 19 case duplex și individuale, când s-au construit?
• Abrud, Arhitect Toma Socolescu, Mușețelului, Nicolae Filimon, Nucetului: 58 case duplex și 3 case individuale, majoritatea 3 camere, construite în anii 1950.
• Theodor Aman: 6 case duplex, două camere, hol, bucătărie, 2 debarale, tavan 2,45 metri în bucătărie, 2,40m în camere (am vizitat una), când s-au construit?

Au urmat coloniile industriale construite de marile fabrici deținute de stat (SovRom) sau de privați: coloniile Depou, Triaj, Vega din Ploiești, colonia 1 Mai de la Bucov, colonia Minieri și vilele / blocurile cu 1 etaj din Plopeni. Dacă știe cineva anul exact ale acestor construcții să mă contacteze!

Conform Wikipedia, fabrica de armament Plopeni a luat ființă în 1938 iar în jurul ei a apărut o colonie muncitorească în 1939, a cărei construcție a continuat către anii 1960. În anii 1950 se construiau blocuri de către fabricile naționalizate, program național de locuințe în masă a apărut la sfârșitul anilor 1950.

Au urmat cvartalele 8 Martie în 1957 (actuala strada Mândra), Pistol în 1958 (strada 24 Ianuarie), George Topârceanu în 1957, Brazi în 1957-1960 (actual Eminescu), Hașdeu-Milcov în 1959, 3 blocuri pe strada Curcubeului (an?), 2 blocuri în spatele la Palatul Telefoanelor în 1959, 1 bloc pe Tache Ionescu în 1960 (?). Acestea au camere înalte de aproximativ 2,9 metri exceptând 3 din blocurile din Eminescu, și Hașdeu-Milcov cu tavan de 2,5 metri, standard introdus în 1958.

Pe Găgeni s-au construit niște blocuri 105A-B, 107A-C, 109A-B (8 scări, 84 apartamente), plus 63 case duplex. Case tipizate s-au mai construit și pe strada Reconstrucției, zona străzilor Granitului / Răzoarei, zona străzilor Frăției / Dâmbovița. Știe cineva anul construcției?

Construcția a luat amploare în Zona Centrală în 1960 (blocul CCVEST Cinemascop se pare că a fost primul): Democrației-Muzicanți în 1961, Republica în 1962 (azi Republicii-Andrei Mureșanu), Nord tot în 1962.

Zona centrală cuprinde o serie de blocuri din 1958-1965? totalizănd aproximativ 1400 apartamente. Imobilele din fața Palatului Culturii (incluzând jumătate din strada Lipscani) au fost demolate în 1965-1968 pentru a face loc Palatului Administrativ și magazinului Omnia, aflat în spatele clădirii cunoscute ca Primăria Nouă.

În 1962-1963 s-au construit blocurile din jurul halelor centrale, incluzând blocul “7 etaje”.

Primăria Nouă a fost avariată la cutremurul din 1977 și demolată, pe locul ei s-au construit blocurile Mercur și Unirea în 1981, astfel strada Lipscani a dispărut complet. Blocurile “Pasaj” de pe C. D. Gherea au fost construite la începutul anilor ’80, apoi au urmat demolările masive și construirea blocurilor A1-A8, B1-B2, C1, D4-D10, F1, J3-J6, K1-K15, L1-L4, P, R, totalizând alte 1400 apartamente.

Presupun că proiectul includea încă vreo 1000-1500 apartamente. Dacă latura nordică a Pieței Eroilor au fost construite blocuri, pe latura sudică au fost săpate fundații în 1989 și abandonate, o fundație era pentru un bloc trifoi cu 17 etaje care se zvoneste că avea un restaurant rotativ în vârf (eu nu prea cred că poți pune restaurant pe un bloc de locuințe, cum ajungeai acolo? Împărțeai lifturile cu locatarii? Sau era cumva hotel), pe fundația blocului trifoi s-a construit clădirea Petrom, altă groapă cu fundație era în spatele catedralei. Zona străzii George Coșbuc urma să fie demolată în anii 1990 și probabil Gheoghe Doja urma să aibă o perdea de blocuri până în Bariera Bucov.

Cartierul Sud-Democrației cuprinde cvartalele Brazi (blocurile B1-B11 din 1957-1958), Milcov (blocurile 1-10 din 1959-1960) și Constructorilor (blocurile A1-A2, B1-B6 din 1959-1960), blocurile A-F pe Jianu-Democrației din 1963, blocurile Rodica, A1-A7 și B1-B3 construite spre sfârșitul anilor 1960, Gioconda, F, F1, F1A, F1B, F1C, F2, F3, F4 construite în anii 1970.

Am vorbit în 2007 cu un locatar din blocul Gioconda, vecin cu arhitectul blocului, spunându-mi că proiectul inițial avea 17 etaje, iar cutremurul din 1977 a lovit când constructia ajunsese la etajul 9-10, a fost recalculată structura și s-a decis reducerea înălțimii la 14 etaje. Să fie asta explicația pentru stilul fațadei diferit la etajul 10?

Este posibil să fie FALS, fiindcă blocuri cu 17 etaje sunt doar în București, nici un oraș din provincie nu are blocuri comuniste cu mai mult de 14 etaje. Pe proiectul din anii 1970 apare un bloc de 14 etaje retras care închidea strada Veronica Micle și un bloc cu 12 etaje alăturat. Se pare că proiectul a fost schimbat, blocul cu 14 etaje fiind construit în aliniament stradal iar alte 5 blocuri de 4 etaje au fost construite pe Veronica Micle.

Cartierul Muzicanți, azi Alexandru Lăpușneanu cuprinde blocurile 1-12 (1961-1963 pe lista imobilelor propuse pentru expertiză, dar în poza de mai sus se vede că erau în construcție când blocurie Jianu au fost finalizate în 1963) și blocurile 13-15 din 1966-1967 (15 blocuri, 42 scări, 770 apartamente). 4 blocuri au fost adăugate în anii 1980 dar le-am clasificat la blocuri izolate.

Cartierul Democrației II a fost început în anii 1980 pentru a lărgi la 4 benzi străzile Democrației și Ștefan cel Mare și a creea o a doua axă nord-sud. Cuprinde blocurile G, H, J, K, M, N, O + număr, total 46 blocuri, 55 scări, 900 apartamente. Lipsa literei L arată că urma să se construiască încă o zonă la nord.

Cartierul Andrei Mureșanu apare sub numele “Cvartal Republica” pe harta din 1960. Cuprinde blocurile A1-A19, B1-B3, C1-C3, R1-R6, E5, E6, E8, 201, 202A-C, 205, 207, 208, 209, 210, primele date în folosință în 1962 conform listei seismice, dar eu cred că sunt mai vechi. În anii 1970 sau adăugat blocurile G1-G7, G10-G18, M1, M2, M5, blocul 88, și 2 blocuri fără număr. Numerele sărite și apariția unor blocuri cu număr de 3 cifre rămâne un mister.

Cartierul Ploiești-Nord a avut primele blocuri date în folosință în 1962. Uitându-mă la harta blocurilor, am ajuns la concluzia că cartierul fusese proiectat în primă fază cu blocurile 1-46, de tip “bară 19x12m / 22x12m cu scară față” din cărămidă fără stâlpi de beton și “turn 52x11m”, “turn 25x13m” din beton monolit (majoritatea acestor blocuri au suferit avarii în 1977, fost expertizate și încadrate în clasa I și II de risc) și “bară 22x12m cu scară spate” (zidărie cărămidă cu stâlpi de beton, acestea sunt mai solide, niciunul din acestea nu a fost expertizat).

Spre sfârșitul anilor 1960 a început îndesirea cu blocuri de beton monolit și prefabricate “bară prefabricate 27x10m”, bară confort 3 18x10m”, “cub 18x14m”, în cazul celor băgate în zona blocurilor 1-46, au fost nevoiți să adauge o literă după număr. Faza a doua conține și blocurile 47-71 aflate în spatele frontului stradal de pe Cameliei cu 5 blocuri “turn 25x13m” și 20 blocuri “cub 25x18m”, și blocurile 101-150 către Spitalul Județean unde există un singur bloc cu literă după număr (109A), atât blocuri de cărămidă “bară 22x12m” și “bară confort 3 18x10m” cât și blocuri de beton “bară prefabricate 27x10m” și “cub 18x14m”. Sunt și 2 blocuri “cub 15×15”, model introdus după 1970.

Din fericire cartierul a supravietuiț îndesirilor din anii 1980 și astfel a rămas cel mai frumos cartier din Ploiești, cu mari spații verzi datorită distanței minime între fațadele blocurilor de 30 metri (25 m în cazul blocurilor construite spre sfârșitul anilor 1960).

Căminul 36A aflat într-o stare avansată de degradare a fost demolat în anii 2000 (știe cineva câte camere avea?), este posibil să fi fost similar cu căminele 27A și 27B renovate în 2007 și oferite ca locuințe sociale, geamurile identice mă duce cu gândul la căminele de nefamiliști cu camere de 3 x 4,5 metri, bucătării și băi la comun. După renovare fiecare apartament are 2 geamuri (posibil unul pentru sufragerie iar cealaltă cameră a fost împărțită între bucătărie și baie). Îmi poate da cineva detalii?

Cartierul Ploiești-Vest I a fost început la sfărșitul anilor 1960, proiectul inițial cuprindea blocuri numerotate de la 1 până la 100 și presupun că era terminat în momentul cutremurului din 1977 fiindcă numerotarea blocurilor e continuă exceptând 34 și 37.

După 1977 a început îndesirea cu blocurile A1-A14, B1-B15, C1-C2 în zona de nord-vest unde era propusă o scoală, blocurile I1-I5 și M1-M17 lângă calea ferată (probabil zona era rezervată pentru protecție fonică, posibil cu copaci ca la Nord). În Ghid Municipiul Ploiești 1981 apar și blocurile M1-M3 care nu au mai fost construite și 6 blocuri numerotate A-F la Piața Aurora, 4 dintre ele au fost începute în 1989, 3 au fost preluate de ANL și terminate în jurul anului 2000, al 4-lea a devenit clădire de birouri, iar celelalte 2 nu au fost începute.

Cartierul Ploiești-Vest II a fost început după 1970, presupunere bazată pe faptul că nu are anumite modele de blocuri existente în Nord și Vest I. Pe proiectul din anii 1970 apar blocuri 101-172, strada Cosminele cu verdeață pe centru și fără blocuri pe partea nordică. Este posibil ca datorită cutremului din 1977 care a oprit construcția de blocuri monolit de 10 etaje, cartierul să fi fost reproiectat, s-au adăugat blocurile 173-181 pe partea nordică a străzii Cosminelor, iar blocurile 152 și 153 au apărut în 1982 înprejmuind un parc care nu a mai fost amenajat, casele nedemolate.

Zona de sud-est cu blocul 163 s-a construit în 1988-1990 iar peste strada Cosminele s-au demolat case, urma să se construiască probabil blocul 182.

Cartierul 9 Mai a fost construit la începutul anilor 1980 într-o zonă de câmp cu doar câteva case, exceptând frontul stradal de pe strada Mărăsești, care a fost început în 1988, unele blocuri fiind finalizate după revoluție. Pe Plan Urbanistic General apar blocuri și pe strada Libertății, care nu au apucat să fie începute până la revoluție, terenul a rămas gol până în 2008 când a început construcția blocurilor ANL, unele finalizate în 2010, altele în 2020. Conform Ghid Municipiul Ploiești 1981 era propusă o școală și o grădiniță în centrul cartierului, teren ocupat în prezent de 16 blocuri ANL finalizate în 2002-2003.

Încă din harta din 1975 se vede că la intersecția străzii Mărășești cu Șoseaua Vestului era propusă o intersecție în trifoi cu 4 foi, strada Mărășești urmând să treacă pe deasupra și probabil podul continua peste calea ferată. De asemenea în spațiul ocupat în prezent de magazinul Billa era propusă construcția unei gări CFR mari.

Cartierul Mărășești-Eroilor a fost început în anii 1980 deoarece nu apare în Ghid Municipiul Ploiești din 1981, dar s-a construit rapid. Blocurile au numere 4-18+literă. Blocurile 14A-F cu 7-8 etaje au fost terminate la scurt timp după revoluție.

În Plan Urbanistic General apar blocuri care nu s-au mai construit în zonele blocurilor 13, 17 și 18, și o școală în zona de case dintre blocurile 13 și 15, de asemenea apare o parcare la nord de Stadionul Astra (construit în anii 1930), care nu s-a mai realizat din cauza revoluției. Presupunea mea este că numerele 1-3+literă au fost rezervate pentru blocurile care urmau să se construiască la nord de strada Mărășești.

Cartierul Malu Roșu a fost început după 1970, zic asta pentru că nu are anumite modele de blocuri existente în Nord și Vest I, cutremurul din 1977 a sistat lucrările, blocurile de 10 etaje din beton monolit au fost șterse și cartierul a fost reproiectat cu blocuri în aliniament stradal, ceea ce a întins construcția pe 2 decade iar la momentul revoluției încă nu au fost terminate blocurile din zona estică, unde între Intrarea Porumbiței și Aleea Profesorilor era un parc în proiect.

Cartierul Enăchiță Văcărescu a fost proiectat încă din anii 1970 sub numele Malu Roșu III cu blocuri bară paralele în stilul celor din Vest I și II, a fost reproiectat ulterior cu blocuri în aliniament stradal iar constructia a fost început în jurul anului 1980, în Ghid Municipiul Ploiești din 1981 apărând blocurile 101-116+literă sub numele Etapa I iar restul 117-141+literă ca perspectivă.

Din motive necunoscute, construcția a încetat spre sfârșitul anilor ’80 lăsând case în locul unor blocuri proiectate pe străzile Enăchiță Văcărescu, Cosmonauților, Zimbrului, etc și cele din colțul sud-estic unde în Ghid Municipiul Ploiești din 1981 se observă un complex comercial cu 4 blocuri turn. Estimez că mai erau în proiect 25 blocuri, 30 scări, aproximativ 600 apartamente, și un parc în centrul cartierului.

Cartierul Peneș Curcanul apare în Ghid Municipiul Ploiești din 1981 ca parte din cartierul Enăchiță Văcarescu, cu blocuri numerotate 146-159 + literă, deoarece blocurile 142-145 + literă apar pe strada Podul înalt, care azi sunt parte din cartier Cantacuzino. Proiectul a fost modificat iar cartierul din prezent a fost construit doar jumătatea vestică, cu blocurile 150-156 + literă, lipsind doar blocul 150I. Se presupune că blocurile 142-149 urmau să se construiască în jumătatea estică, unde strada Torcători urma să fie lărgită la 4 benzi și aliniată cu Podul Înalt.

Cartierul Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost început la sfârșitul anilor 1980 și cuprinde blocurile 1, 2, 3, 4, 10 + literă. Demolările selective și blocurile 10C-10D retrase de la stradă arată intenția de realiniere a străzii Cantacuzino cu Vasile Lupu. Presupun că blocurile 5, 6, 7, 8, 9 urmau să fie construite între Elena Doamna și Cantacuzino / Vasile Lupu, ceea ce ar însemna că revoluția a prins cartierul construit în proporție de 30%. Ar fi interesant să găsim proiectul cartierului.

Cartierul Republicii Vest I a fost început la mijlocul anilor 1970 ca o completare a părții estice care fusese sistematizată din anii 1960, cu blocurile 1, 2, 3, 4, 6 + literă retrase de la stradă. proiectul includea 3 blocuri cu 16 etaje. Cartierul a fost reproiectat după 1977 mai dens, s-au construit blocurile 5 și 8-24 + literă în buza trotuarului, numerotarea e un haos total, blocurile 12E, 13D, 13E, 17B fiind construite pe partea vestică când restul blocurilor 12, 13, 17 sunt pe partea estică.

Cartierul Republicii Vest II reprezintă prelungirea la sud de Piața Mihai Viteazu construită după 1980, cu blocuri numerotate 26-33 + literă. Interesant e că blocurile 33 sunt A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, N, S, T, U, literele lipsă par a fi rezervate pentru blocurile care puteau fi construite în cazul demolării cvartalului Pistol construit în 1958.

Cartierul Gheorghe Doja continuă numerotarea din Republicii, având blocurile 34-37+literă dar și 45E-F pe care revoluția l-a prins la fundație, vizavi casele au fost demolate însă blocul nu a mai fost început, teren ocupat azi de Banca Comercială și Petrom. Rămâne un mister unde erau planificate blocurile 38-44?

Cartierul Poștei-Bucov conține blocurile A1-A2, B1-B4, C1-C2, construite la mijlocul anilor 1970. În proiectul din anii 1970 apar mai multe blocuri, probabil acestea nu au apucat să fie construite până la cutremur când construcția de blocuri monolit a fost interzisă.

Cartierul Mihai Bravu a fost proiectat încă din anii 1970 sub forma unui cartier la nord de strada Mihai Bravu până la Dâmbu, cu blocuri bară cu 4 și 10 etaje, asemănător cu Vest II și Malu Roșu. Din proiectul inițial s-au construit doar un grup de blocuri pe Aleea Metalurgistilor și Strada Sabinelor, inclusiv un bloc de 10 etaje finalizat în 1977, construcție de tip monolit care a fost interzisă după cutremur.

Ghid Municipiul Ploiești din 1981 arată doar grupul de blocuri construite pe Aleea Metalurgistilor și Strada Sabinelor, care în mod misterios au numere destul de mari 2, 6-7, 13, 16-19, 46-59 + literă, cartierul a fost reproiectat în anii 1980 cu blocuri în aliniament stradal care au umplut numerele lipsă de la 1 la 60 + literă, lipsind 8, 11, 14-15, 20, 27, 42-44. Se văd multe blocuri cu pereți netencuiți care arată că urma să se alipească de noi blocuri, lipsesc blocuri de colț care urmau să închidă frontul a 2 străzi, o zonă virană a rămas pe Grădinari, ocupată de Lidl. Aleea Chimiei e compusă din 2 segmente fără legătură, presupun că urmau să fie demolate casele de pe strada Matei Basarab și construirea altor blocuri.

Mihai Bravu e singurul cartier din Ploiești care nu are o școală. Ar fi interesant de găsit proiectul cartierului în forma din anii 1980, să vedem unde urmau să fie amplasate școlile și ce planuri mai erau pentru strada Matei Basarab.

Cartierul Bulevardul București. Inițial peste calea ferată era un pod sub formă de U construit la sfârșitul secolului 19, cu rampe abrupte care erau un pericol pentru traficul auto al secolului 20. După pod, traficul continua pe strada Industriei, numită Democrației. Planuri unui nou pasaj existau încă din anii 1930, în 1942 se plănuia mutarea gării bombardate către vest și realizarea unui pasajul subteran, însă în 1945 s-a decis reconstrucția gării pe același amplasament, amânând construcția pasajului.

Podul actual a fost inaugurat în 1961, continuând cu Bulevardul București. Podul vechi fiind demolat în 1965, la fel și podul metalic pietonal aflat mai spre gară. Liceul 1 Mai s-a construit în 1969 iar Universitatea Petrol și Gaze în anii ’70.

Cei care tranzitau Bulevardul București aveau o priveliște urâtă în fundul curților de pe Industriei și Bărcănești, motiv pentru care în 1977 a început constructia blocurilor. În Ghid Municipiul Ploiești apar blocurile 1-13 cu linie continuă și blocurile 14-17 cu linie punctată, presupun că ele au fost proiectate ulterior și construite în 1983-1985, am aflat ulterior că blocurile 7 a fost construite în 1984.

Acesta au fost cele 20 cartiere oficiale de blocuri, la care se adaugă blocurile izolate în cartiere de case, 11 în zona Cantacuzino – Vlad Țepes, 3 pe Buna Vestire, 2 pe Romană, si lista continuă. Plus cele din zonele industriale, dominate de cămine de nefamiliști cu băi la comun și garsoniere: Teleajen, Crâng, UZUC (Frăției) și Alexandru Lăpușneanu.

Concluzia: regimul comunist a finalizat sistematizarea axei nord-sud. Studiind ritmul construcțiilor din 1985-1989 dar și alte orașe, presupun că dacă mai rezistam austerității comuniste încă 5 ani, orașul era azi mult mai frumos și traficul auto era fluid și pe directia est-vest, Gheorghe Grigore Cantacuzino era conectată cu Vasile Lupu către Piața Eroilor, străzile Mărășești și Mihai Bravu până în centru, cea dea 2-a axă nord-sud pe linia tramvaiului 101 era lărgită la 4 benzi, la fel si Gheorghe Doja până la ieșirea spre Bucov, și inelul 2 (străzile Eroilor, Podul Înalt, Nicolae Titulescu).

Istoria blocurilor din Mizil

Adăugasem blocurile din Mizil pe hartă încă din 2019, dar fără numerele lor (puteau fi identificate doar prin coordonate GPS). Nu vizitasem niciodată orașul (doar în trecere). Pe 10 aprilie 2024 am pus piciorul pentru prima dată în Mizil, 3 ore am luat la pas toate blocurile pentru a adăuga numerele lor, și a identifica numărul de camere la 100% din apartamente (erau 4 blocuri neacoperite de Google Streetview).

În Mizil s-au construit case tipizate pe strada Mihail Kogâlniceanu (când?).

Construcția blocurilor a început la sfârșitul anilor 1950 cu 2 blocuri cu tavan de 2,9m în zona de vest, continuat în anii 1960 cu 7 blocuri cu tavan de 2,5-2,6m (15 scări, 268 apartamente).

În anii ’70 s-au construit 14 blocuri în zona de nord (31 scări, 632 apartamente).

După 1977 s-au construit 36 blocuri în zona centrală (55 scări, 971 apartamente) plus alte 12 blocuri în zona de vest (16 scări, 148 apartamente). Acestea au și apartamente cu 4 și 5 camere (până în 1977 Mizil avea doar apartamente cu 2 și 3 camere, plus camere cămin).

Total: 71 blocuri, 117 scări, 2019 apartamente, din care 148 camere cămin, 1117 două camere, 653 trei camere, 93 patru camere, 8 cinci camere (aici). Ciudat, nu există nicio garsonieră.

Istoria altor blocuri din Prahova

În Sinaia construcția blocurilor a început la sfârșitul anilor 1950 cu blocuri de 2-3 etaje identice cu cele construite în 1959 în cvartalul Milcov din Ploiești. Sinaia este unul din cele mai mici orașe care include blocuri turn, mai exact 2 blocuri monolit de 10 etaje pe Aleea Iancului.

Comuna Bucov include un bloc și un cămin pe drumul național, dar și colonia 1 Mai din anii 1950 și colonia Pleașa din anii 1980 cu 1 cămin plus 8 blocuri cu 13 scări și 188 apartamente. În ce scop au fost construite în mijlocul câmpului rămâne un mister, ele sunt unele din cele mai ieftine apartamente din România, similar cu Valea Jiului, când apare un 2 camere pe OLX costă sub 5000 EURO.

Orașul Plopeni mi-a atras atenția, fiind planificat de la 0 începând cu 1939. Citiți mai multe pe pagina dedicată Plopeni.

Comuna Florești seamănă cu Plopeni dar la scară mai mică, 9 blocuri cu 1-2 etaje și 11 case s-au construit probabil în anii 1950, 12 blocuri în anii 1970, iar în 1980 s-au făcut demolări în zona centrală unde au apărut 7 blocuri de 2-3 etaje. Interesant e că proiectul din anii 1970 includea un număr mai mare de blocuri la nord, 5 cămine de nefamiliști din care s-au construit doar 2.

Comuna Filipeștii de Pădure are 1 bloc din anii 1960 și alte 23 blocuri din 1970-1990. Însă atenția mi-a fost atrasă de satul Minieri, datorită construcțiilor ordonate în câmp fără vreo mină sau altă industrie în zonă (cică mina era la vreo 6 km spre vest). Locuitorii trăiesc în sărăcie, blocurile sunt într-o stare avansată de degradare și foarte puține mașini se văd pe Google Streetview.

Din satelit, cele 89 case duplex și 16 case simple, plus strada în formă de U care se înfundă îmi dă impresia că a fost proiectat un cartier simetric a cărui construcție a fost întreruptă brusc, posibil din cauza războiului sau sosirii guvernului comunist, rămânând neterminat asimetric. Cele 16 blocuri cu 1 etaj și camere înalte în care estimez că sunt 144 apartamente, plus un cămin cu 40 camere, sunt și ele aranjate simetric, îmi dă impresia de coloniile muncitoresti din anii 1950 deși s-ar putea să mă înșel și să fie mai vechi. Apoi cele 4 blocuri cu 2 etaje și 18 apartamente fiecare, sunt construite după introducerea în 1959 a standardului de 2,5 metri înălțimea tavanului, în anii 1960 s-a mai consruit un bloc cu 3 etaje și 32 apartamente. Aștept confirmare și alte informații.