În centrul vechi al Bucureștiului sunt clădiri de 3-4 etaje din secolul 19 care dacă erau ocupate de mai multe familii se pot considera blocuri. Casa Resch / Hotel Englez construit în 1856 are parter+7 etaje, ese cea mai veche clădire de pe lista imobilelor expertizate seismic. O fi având lift? Sursa: arcgis.com.
Denumirea de „block-house” sau „apartament-house” a devenit populară în perioada interbelică. Primul bloc cu apartamente de vânzare a fost construit în 1922 pe Calea Victoriei colț cu Strada Frumoasă, după ce în 1921 a fost reglementată pentru prima dată problematica indiviziunii în cazul imobilelor colective (să înțeleg că anterior puteai fi proprietar doar pe întreaga clădire și închiria apartamente?). Sursa: evz.ro.
Am căutat pe Google Imagini „plan apartament + numele fiecărei străzi din Bucureștiul vechi” vizitatorii site-ului de asemenea îmi trimit planuri, pe această pagină le-am postat pe cele mai relevante.
Pentru mai multe planuri navigați www.hartablocuri.ro în căsuța de filtru Planuri scrieți “planuri” și apăsați enter, ca harta să afiseze doar blocurile unde am adăugat planuri (adaug planuri noi în fiecare lună).
A locui la bloc era un lux
Ținând cont că din populația României de 15.872.624 locuitori la recensământul din 1948, 12.159.485 (77%) locuiau în mediul rural, doar 3.713.139 (23%) locuiau în medul urban, din care mulți locuiau în mahalale la marginea orașului fără apă curentă, canalizare sau curent electric, a locui la bloc în centrul orașului era un lux pe care foarte puțini și-l puteau permite.
Apartamentele din Bucureștiul interbelic fiind destinate clasei superioare, variau de la garsoniere de 30 mp până la 5 camere de 200 mp (chiar și mai mari, în cazul vilelor cu 1-2 etaje unde fiecare etaj e un apartament).
Unele blocuri interbelice au parcări subterane și săli de cinema (azi ușile garajelor sunt ruginite, nefolosite, aș vrea să știu când au fost abandonate garajele și din ce motiv, deși probabil motivul a fost că au devenit inutilizabile de mașinile de azi prea mari).
Unul puținele blocuri interbelice a cărui parcare subterană este încă în uz (Strada Vasile Conta)
Sistematizarea interbelică
Dezvoltarea rapidă și înmulțirea mașinilor a dus la apariția planurilor de sistematizare. Numeroși proprietari din zonele centrare au fost expropriați. Investitorii imobiliari cumpărau case în zonele centrale pe care le demolau și construiau blocuri. Imobilele construie după anii ’30 pe Calea Victoriei au fațada retrasă cu câțiva metri față de imobilele anterioare, exemplu Grand Hotel du Bulevard sau la nr. 206. La fel și pe strada C. A. Rosetti și încă câteva străzi, pentru a permite lărgirea străzilor după ce toate casele vechi ar fi fost demolate.
În anii ’20 s-a construit Bulevardul Lascăr Catargiu, iar în anii ’30 bulevardele Dacia, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Brătianu care (pe poza din avion din 1943 se vede bulevardul Brătianu întrerupt de case vechi încă neexpropriate).
Ploieștiul de asemenea a fost sistematizat prin construirea Palatului Culturii (1906-1933) și Halelor Centrale (1930-1935).
La începutul secolului 20, Bucureștiul era supranumit „Micul Paris”, dar începând cu anii ’20 se poate observa influență americană, blocuri cu arhitectură Art Deco din ce în ce mai înalte și cu retrageri succesive la etajele superioare ca în New York, plus că majoritatea mașinilor care circulau în perioada interbelică erau de proveniență americană.
Boom-ul imobiliar din perioada interbelică
În 1931 se inaugura Empire State Building (86 etaje până la acoperiș / 102 etaje cu turla). Cea mai înaltă clădire din Europa interbelică era Boerentoren în Antwerp, Belgia, finalizată 1932, 96 metri, 26 etaje (sursa: Wikipedia). Criza din 1930 a pus capăt construcției de zgârie-nori în America pentru aproape 3 decenii (puteți vedea AICI că cele mai înalte 20 clădiri din America în 1960 datează din <1933), în România ritmul construcțiilor s-a accelerat în anii 1930 comparat cu anii 1920.
Palatuil Telefoanelor a fost prima clădire din România construită pe schelet metalic asemănător zgârie-norilor. Având 10 etaje și 52,5 metri înălțime, a fost cea mai înaltă clădire din București din 1934 până în 1956. În perioada interbelică au mai fost construite cel puțin alte 3 clădiri cu schelet metalic: imobilul Adriatica, extindere sediul Societății Generale de Gaz și Electricitate, Palatul CFR.
Cel mai înalt bloc de locuințe a fost Carlton, având parter + 12 etaje + mansardă, 47 metri înălțime. A fost construit în 1936 și s-a prăbușit la cutremurul din 1940. Alte 3 blocuri au 12 etaje fără mansardă (aproximativ 44-45 metri înălțime): Hotel Ambasador (Bulevardul Gheorghe Magheru nr. 10), blocul Calmanovici (Calea Victoriei nr. 25) și blocul Pherekyde (Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 24).
Rămâne de găsit și cercetat legea construcțiilor interbelice, să înțeleg de ce majoritatea blocurilor (dar nu toate) au retrageri la etajele superioare. Blocul Carlton avea corpul principal de 12 etaje fără retrageri, însă se continuă cu un corp de 7 etaje cu ultimul etaj retras. Blocul Tehnoimport (avariat în 1977, vedeți crăpăturile în formă de X pe pereții fațadei), are corpul principal cilindric de 10 etaje fără retrageri, însă se continuă cu 2 corpuri de 6 etaje cu ultimul etaj retras. Blocul de pe Strada Italiană nr. 7 are fațada principală verticală pentru 7 etaje, etaj 8 retras mansardă, și în timp ce fațada laterală are niște retrageri foarte ciudate începând cu etajul 3.
Blocuri interbelice există cu până la 8 etaje în Brașov, 5 etaje în Constanța, 4 etaje în Ploiești (știe cineva care e înălțimea maximă atinsă de clădirile interbelice în alte orașe?) dar în orașele mici NU au retrageri la etajele superioare ca în București.
Bloc Pherekyde (Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 24), parter + 12 etaje, retragerile încep de la etajul 7
TEMP
În spatele fațadelor Art Deco adeseori simetrice și cu elemente repetitive se ascund apartamente neergonomice, camere cu unghiuri strâmbe, unele apartamente au vedere doar la curtea interioară, unele camere nu au geam, etc. Arhitecții interbelici puneau accent pe a satisface dorințele clienților și nu pe respectarea normelor, proiectând blocuri care să umple în întregime parcelele de teren, adeseori cu forme neregulate. Stâlpii subdimensionați și nealiniați în plan orizontal, uneori nici în plan vertical datorită etajelor superioare retrase, plus fațadele cu bovindouri și alte decorațiuni grele, le-au făcut vulnerabile la cutremure. Nu e de mirare că 30 blocuri interbelice s-au prăbușit la cutremulul din 1977 (împreună cu 3 clădiri comuniste) iar alte câteva sute au fost avariate și sunt în pericol iminent de prăbușire la următorul cutremur mare.
Exemplu de bloc care umple of parcelă triunghiulară: Ion Câmpineanu nr. 13 și planul unui apartament neregulat din Strada Traian Vuia nr. 7
STERGE: În Ploiești, blocul Aroma (Strada Unirii nr. 8) este singurul bloc de 4 etaje cu lift, are 12 apartamente si a fost construit la sfârșitul anilor 1930. Un alt bloc de 4 etaje a fost construit la sfârșitul anilor 1930 lipit de vechea primărie și a fost demolat după 1977 odată cu primăria, nu știu dacă avea lift. Lifturi mai există și în blocul Băncii Comerciale pe Tache Ionescu din 1926, hotelul Central din 1928 s-ar putea să fi avut și el lift.
Poze facute in anii 1930 de pe blocul Belvedere de 10 etaje. armyuser.blogspot.com/2009/12/bucurestii-vazuti-de-la-etajul.html
Evoluția apartamentelor interbelice
La începutul secolului 20 înălțimea tavanelor era în jur de 3-4 metri în funcție de bogăția proprietarului, pereți din cărămidă și plafoane din bârne de lemn și ulterior profile metalice (unii le confundă cu șine de cale ferată), ferestrele erau adeseori înguste și înalte, cu arcade de cărămidă în partea superioară pentru distribuirea greutății fațadelor deoarece la vremea respectivă betonul era scump și nu foarte rezistent.
În anii 1930 a apărut arhitectura modernistă Art Deco, caracterizată prin forme geometrice dreptunghiulare și rotunde, geamuri late și cu înălțime redusă, și linii pe fațade care se întindeau pe toată lungimea și înălțimea blocurilor. Înălțimea tavanelor s-a standardizat la 280-290 cm + plafon 25-30 cm. Blocurile se construiau cu stâlpi de beton armat și pereți de cărămidă.
Majoritatea apartamentelor interbelice sunt construite cam așa: din scara principală se intră într-un antreu mic, din care se intră într-un hol mare cât o cameră (cu sau fără geam la exterior) și eventual în bucătărie, din care se intră în camera dining și într-un alt hol care duce la 1-2-3 dormitoare și baie. Din dining (uneori și din antreu) se intră în bucătărie, din care se iese într-un alt hol cu o cameră de 5-8 mp destinată servitorului și WC (uneori camera servitorului și WC-ul de serviciu sunt accesibile doar din scara de serviciu fără legătură cu apartamentul).
Fiecare cameră are 15-20 metri pătrați, uneori chiar mai mult, alteori mai puțin datorită constrângerii rezultate din forma neregulată a terenului sau a necesității retragerilor de la etajele superioare. Din acest motiv e greu de stabilit câte camere are fiecare apartament.
Bulevardul Mihail Kogălniceanu nr. 49
Dacă e să număr orice încăpere de minim 10 metri pătrați exceptând bucătăria, majoritatea apartamentelor au 3 camere (70-100 mp), 4 camere (90-150 mp), 5 camere (140-200 mp). Există și apartamente cu 2 camere (40-60 mp) și garsoniere (30-40 mp), acestea având o singură intrare din scara principală fără acces la scara de serviciu. În Bucureștiul interbelic domină 4 camere, în alte orașe domină apartamente mai mici.
Hotel Ambasador proiectat de arhitect Anghir Culina. Proiectul initial numit Casa Albă (aparut în octombrie 1935 în revista Arhitectura) prezenta un bloc de apartamente cu 2 scări, fiecare cu câte 1 garsonieră și 2 apartamente cu acces dublu. Între timp destinația a fost schimbată în hotel și a fost inaugurat pe 4 mai 1939.
Strada Jean Louis Calderon nr. 36 se află un bloc parter + 4 etaje + mansardă. Zetu Harrys (romania-interbelica.com) a publicat planul original al blocului, pe care puteți vedea 2 scări principale, 2 scări de serviciu, fiecare deservind 2 apartamente pe palier, toate cu 4 camere (3 camere + hol). Un locatar a avut bunăvoința să îmi trimită planul unui apartament, în care puteți vedea hol cu geam, sufragerie, și două dormitoare, de 15-19 metri pătrați, plus dependințe totalizează 92 metri pătrați.
Am găsit planul unuia din etajele intermediare ale blocului Wilson (Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 25): în sensul acelor de ceasornic sunt 3 scări, una cu 1 patru camere și 1 două camere; alta cu 2 trei camere și 2 garsoniere; altă cu 1 patru camere și 6 garsoniere. Pe lângă cele 3 scări principale, alte 2 scări de serviciu deservesc apartamentele (5), garsonierele având o singură intrare.
Dacă în ziua de azi ultimul etaj include uneori apartamente supradimensionate numite „penthouse” (un apartament cât 2 apartamente de la etajele inferioare), la începutul secolului 20 ultimele etaje erau retrase, având apartamente mai mici, iar ultimul etaj (mansardă) era destinat servitorilor sau spații de depozitare, accesibile doar prin scara de serviciu. Alte spații de depozitare se aflau la subsol. De-a lungul timpului, aceste spații de depozitare de la mansardă și subsol au fost dotate cu baie, devenind garsoniere, uneori sub 20 mp.
Sunt totuși câteva blocuri din perioada interbelică cu apartamente luxoase la ultimul etaj, de exemplu blocul de pe Nicolae Bălcescu 7-9 (1935), cel din poza de mai sus de lângă blocul Carlton. Ar fi interesant de găsit planurile fiecărui etaj, sunt curios de compartimentarea etajelor retrase, sau dacă cititorii acestui articol au vizitat blocurile, îl rog să ne dea informații.
Exemplu: Strada Tudor Arghezi nr. 28 la etajul 6 din 7 se află un apartament penthouse de vânzare, amenajat cu 7 cabinete medicale, dar 2 au mai puțin de 10 metri pătrați. Câte „camere” considerați voi că are apartamentul? (etajul 7 este probabil de depozitare). Sursa https://badeamarius.ro/Proprietati/apartment/bucuresti/apartament-195-mp-utili-7-camere-universitate-bloc-fara-risc-seismic/ – dead link
În Sibiu pe Strada Andrei Șaguna nr. 6 este un bloc din secolul 19, P+2 cu 6 apartamente, unul se vinde: de 174 mp, compus din 4 camere fiecare de 24-30 mp și altă cameră (dining) de 18 mp.
a
Blocuri interbelice mai puțin luxoase: Strada Vasile Lascăr nr. 33 (fostă Galați) și Strada Fluierului 25.
