Părerea mea

Plopeni mi se pare cel mai frumos oraș din punct de vedere urbanistic dintre orașele pe care le-am putut vizita într-o zi (de pe raza de 100 km în jurul Ploieștiului), mic dar frumos pentru că pare un oraș complet, nu are străzi și blocuri neterminate sau case vechi uitate printre blocuri, 100% din populație locuia la bloc la momentul revoluției.

În prezent nu locuieste toată lumea la bloc, există case, mai exact cocioabe construite din lemn și tablă pe lângă calea ferată și la nord după autogară, garaje, magazii, cotețe de animale, dar totuși am văzut într-unele lumină aprinsă și rufe întinse la uscat, deci sunt locuite. S-au construit și case noi printre blocurile din anii 1940-1960 (e interesant de aflat cum au intrat în proprietatea acelui teren public dintre blocuri, cică primăria a scos la licitație parcelele, dar oare de ce?).

Am compus în Excel datele tehnice la blocurile din Plopeni în august 2019, Am inventariat singur 165 blocuri în Plopeni, din care 90 blocuri P+2/3/4 construite în 1960-1990, totalizând 140 scări și 2622 apartamente, cu următoarea distribuție: 356 garsoniere, 1501 două camere, 704 trei camere, 61 patru camere. La blocurile din ’40 și ’50 am completat numărul de apartamente/camere ulterior cu ajutorul localnicilor.

Detalii blocuri

Plopeni a atins apogeul la recensământul din 1992 cu 10284 locuitori. Calea ferată și Strada Victoriei împart orașul în 4 părti, din care doar cele de sud și de nord sunt rezidențiale. Zona de vest conține stadionul iar zona de est e industrială.

Conform Wikipedia, fabrica de armament Plopeni a luat ființă în 1938 iar în jurul ei a apărut o colonie muncitorească în 1939 denumită Mărgineanca. 66 blocuri și vile cu 1 etaj au fost construite în anii 1940 și 1950, cu tavane de aproximativ 2,8 – 3 metri, totalizând 90 scări și aproximativ 400 apartamente, dar nu îmi dau seama care au fost construite în perioada regatului la ordinele nemților și care la ordinele rușilor sau guvernului comunist. Acestea sunt împărțite în 2 grupuri, sud și nord, ceea ce mă face să mă întreb ce era în zona de mijloc dintre cartiere. În jurul anulul 1960 au fost adăugate la sud 7 blocuri P+2 cu tavan de aproximativ 2,5 metri (standard introdus în 1958), totalizând 10 scări și 150 apartamente.

Blocurile 38x11m au 12 apartamente, blocurile 30x11m au 8 apartamente iar restul mai mici presupunând că au 4 apartamente, ar fi un total de 89 scări și 404 apartamente.

Puteți vedea o poză din satelit pe corona.cast.uark.edu, când orașul era compus doar din blocuri P+1 și P+2 greu de observat în pădure.

La sfârșitul anilor ’60 a început construcția blocurilor P+4, un cartier sudic cu 28 blocuri, bare paralele și cuburi, totalizând 46 scări și 938 apartamente. Satul, pe atunci având numele Stejarul, a fost declarat oraș în 1968 și a primit numele Plopeni.

În anii 1977-1990 s-a construit masiv în zona nordică (actuala zonă centrală), blocurile AC1-AC19, B1-B5, C1-C17, D1-D4, 18-20, C21, V4-V8, V22, 55 blocuri cu 84 scări, totalizând 1534 apartamente. Pe o parte a străzii Speranței au fost finalizate blocuri V4-V8 în 1989 iar pe partea opusă a fost defrișată o parte din pădure, să fi fost aici noi blocuri în proiect? Blocurile 18-20 au fost suprinse de revoluție în construcție, fiind finalizate în anii 1990.

Câminele 1 și 2 construite probabil în anii ’40 și 4 căminele 3, 4, 5 construite la sfârșit de anii ’60 sau început de anii ’70, plus 2 cămine de studenți.

Căminul 1 s-a prăbușit la cutremurul din 1977 (sursa: ph-online.ro și  republikanews.ro) unde, conform martorilor, 30 persoane au murit, informații oficiale nu există deoarece presa de la acea vreme nu spunea nimic despre pagubele din Prahova. Dacă își mai amintește cineva câte etaje și camere avea, să-mi spună. Să fi fost similar cu Căminul 2 care se află azi într-o stare avansată de degradare?

Pe strada Bucegi erau 2 imobile simetrice construite în anii ’40, cel vestic grădiniță, cel estic spital, acesta a fost demolat în anii 2000.